Apărătorii drepturilor civile consideră că dreptul nostru la libertate ar trebui să primeze în faţa regulilor de securitate impuse de autorităţile statului. Cu toate acestea, liderii lumii sunt tot mai preocupaţi de problema îmbunătăţirii măsurilor de siguranţă, pentru a-şi proteja cetăţenii.
În perioada de după declanşarea atacurilor teroriste din 13 noiembrie, de la Paris, preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat că va adopta poziţia francezilor, de a da dovadă de demnitate şi libertate în faţa inamicului. „Vom face tot ce este posibil pentru a distruge reţelele teroriste, care ameninţă securitatea cetăţenilor”, a declarat liderul de la Casa Albă.
Problema libertăţii şi a securităţii cetăţenilor a fost, de asemenea, analizată de filosoful american Judith Butler. Aceasta susţine faptul că statul francez a procedat greşit în momentul în care a insituit starea de maximă securitate, în momentele ce au urmat declanşării atacurilor. „Acest gest reflectă atitudinea unui stat militarizat, care doreşte să îngrădească drepturile democratice ale populaţiei”, a declarat Butler.
Ceea ce încearcă Judith Butler să spună este faptul că securitatea statelor în care trăim alterează nevoia noatră de a fi liberi. Conform declaraţiilor filosofului, statul ar trebui să aibă ca activitate principală apărarea dreptului nostru la libertate şi să nu îl limiteze prin implementarea unor măsuri de securitate stricte.
Atât ideea de libertate cât şi cea de securitate au o istorie îndelungată. Pentru a ne face o imagine mai clară asupra celor două concepte, putem reflecta asupra ideilor lui Matthew Hale, Judecătorul Suprem al Curţii Regale Engleze, în anii 1670. Acesta era de părere că existenţa unui stat depindea de adoptarea unor legi, care să respecte două principii importante: armonie şi fermitate. Avem, astfel, de a face cu concepte asemănătoare ca sens cu cele prezentate anterior, libertatea şi securitatea.
Prin urmare, o entitate statală poate funcţiona eficient dacă este capabilă să asigure cetăţenilor săi atât dreptul la libertate cât şi cel la securitate, fără ca vreunul din acestea două să fie alterate de celălalt. În momentul în care unul dintre aceste drepturi este limitat, vorbim fie de un stat cu conducere autoritară, fie de stat slab apărat. Până în momentul de faţă, un echilibru perfect între cele două nu a fost găsit.
Sursa: historytoday.com